Ochii iubirii – mereu înlăcrimați …


De cîte ori aș privi în oglindă,știu că aș vedea doi ochi plini de durere,plini de chinul suferinței,care revarsă toată amărăciunea care a umplut inima ..

O inimă firavă,dar totuși rezistentă la durere..Uneori paremise cedează,alteori  parcă ar fi alta…
Într-o stare devastată ,străpunsă de o infinitate de săgeți ai greutății,în mijlocul său moale,unde se termină simpla respirație a gîndurilor cu care ea trăiește,cu care se alină..trece prin zile rele,sau zile bune..

Deseori îmi dau întrebarea : de ce sufăr atît de mult?!Oare am meritat eu?!Eu iubitoare,naivă,firavă,și atît de inocentă cu ai săi ani tineri și înflăcărați de iubire…Meritasem o asemenea durere?!
Nu e mai cumplită durere,aceea de a iubi,și de a nu fi iubit,de a fi îndepărtat de inima celui ce ți-o dăruise,ți-o îngăduise,te făcuse să trăiești ca un înger ce plutește deasupra norilor dragostei..

Oare e atît de greu să treci peste unele principii ale vieții,doar pentru a nu frînge inima celui ce te iubește,ce te vrea alături,în special în cele mai dificile momente ale sale. ?!E atît de greu să treci cu vederea peste ele,doar pentru a fi și tu fericit?!

Nu pot să înțeleg??Cum poate omul să-și provoace singur lui durere,cînd știe că poate să nu facă asta,doar spunînd un simplu cuvînt,care ar înlătura acele groaznice replici?!De ce e în stare omul?!Și de ce ar face asta?!

Vremea trece,fără folos însă,și greu,foarte greu … Uneori parcă e bine,dar defapt e numai o mască care falsează adevărul ce traiește în mine… Acel adevăr,pur și simplu îți termină puterile,te macină așa cum și-ar dori el,dar.. PENTRU CE?!Și de ce nu-mi l-ar putea schimba absolut nimeni ?

Din nou o mulțime de *de ce?!* la care răspuns nu există.. sau poate există,dar nu le putem descoperi decît atunci cînd ai alături jumătatea care ți-o cere inima,cu care ai descoperi întreg univers al iubiri,firicel cu firicel,pînă la infinit!!!

Iubirea te înalță,Iubirea te coboară..  te coboară brusc..și te omoară.. lent și chinuitor..

Tare aș vrea să răsar de buna fericire,care mi-e furată… Să zîmbesc,sa mă privească doi ochi,care să mă iubească,să-mi admire zîmbetul,iar eu.. să-i iubesc ochii,sa-i iubesc privirea care-mi este ca și aerul…

Să-mi cînte inima cu glasul iubiri,cu dragostea privirii,cu sufletul deschis, ce e de nedescris..!!

Să fiu misterioasa lui,ce mă v-a descoperi doar el,în ticăirea timpului,ce l-a oprit,singur,cu vorbele sale,amare !Amare și false.. ce mi-au rănit inima ….
într-un final.. ce pare ireal,dar totuși deja veșnic!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Despre dragoste.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ochii iubirii – mereu înlăcrimați …

  1. yunyqe zice:

    sunt frumoase,pentru ca sunt adevarate…

    Apreciază

  2. shockchat zice:

    desi cuvintele sunt triste…sunt foarte frumoase….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s