Praf din florile tristeții..


Mi-aduc aminte un an în urmă,în toamnă tîrzie,o stare de spirit sfîșietoare ce ma udat cu a sa ploaie veninoasă și rece,mi-a sărutat chipul de lacrimi al sufletului meu,pînă la răpus să-și scoată gîndurile rănite pe o coală de hîrtie umedă.
Azi e o zi asemănătoare,doar că am început să iubesc ploaia,care se aseamănă perfect cu *anotimpul* din interiorul meu.Nu am scris demult postări,poate din acest motiv sa tot strîns într-o grămadă durerea,iar acum mă apasă inconștient pe inimă,care plînge și tot plînge de această tristețe înstrăinată.
În orice pozitiv al bunei mele dispoziții,se ascunde o mică doză de îndurerare.
Știu că nu pot să uit nimic din ce mă doare,dar încerc să tac și să nu mai văd praful de pe sufletul meu ce la așternut frumos timpul. E.T.C .. nu mai vreau să continuu cu banalități adolescentine.. următoarea postare am să mă strădui să fie una mai bogată în *dispoziție* și culmi divine de fericiri.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din Viață.... Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Praf din florile tristeții..

  1. Misterioz zice:

    🙂 stiu..Miau )))

    Apreciază

  2. shockchat zice:

    frumoasa desriere…desi nu chiar pozitiva…lasa ca te gidil miine la scoala sa vezi cum o sa rizi:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s