Despre nimic.


Nu vreau să scriu „ceva concret”.
Nu-mi pot aduna gîndurile.
Îmi dau prea multe întrebări, răspunsurile nu se grăbesc să apară. Poate nici nu-mi trebuie.
Toate merg încurcat. Ce e asta? Nu știu.
Defapt nu merge nimic încurcat, eu le încurc pe toate.
Mă simt indiferentă.
Nu-mi pasă de nimeni și de nimic.
BA NU, îmi pasă, dar ascund.
Mi-e dor. Nu știu de cine și de ce, important că mi-e dor. Mda.
Scriu aberații, știu asta, dar nu vreau să mă opresc.
Ascult muzică nu știu de care și nu vreau să-i știu numele.
Și pe-un moment de-aș dispărea, ce s-ar întîmpla? Nimic,eu știu.
Calea mea păstrează toate umbrele „tale” (asta poate fi oricine). Undeeeeeeeva am pășit pe ea, fără să-mi dau seama.
Eu nu am sentimente, eu sunt imună, timpul m-a-nvățat. La acest capitol chiar mă pot bucura.
Eu mă simt atît de „nu știu cum”, și „nu știu de ce”, și așa e de la o vreme. În fine, accept realitatea.
M-am săturat de imaginație. Eu azi m-am săturat de ea.
Mă enervează. Nu mă întrebați ce.
Și dacă lumea ar fi mai bună? Dar ea nu e. Păcat.large
Timpul îmi modelează alte concepții asupra destinului,cu „puțină” vreme în urmă ele erau altele.
Mă bucur că sunt așa cum sunt, sau cum am devenit. Nu mă interesează cine și ce crede! Nu mă doare.
Nici pe mine nu mă interesează viața altora. Să și-o trăiască cum le place. La urma urmei, e UNA SINGURĂ,nu zece.
Hmm, asta nu sunt eu. Eu nu știu „care” sunt și unde-s.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din Viață..., Stare de suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s