„Inima umanității .. ”


Iertată fie-mi revolta.. dacă așa o voi putea numi. 
Vreau să încep cu un citat, după care-mi voi justifica pornirea acestui articol.
Se spune că „Biserica este laboratorul învierii. Biserica este inima umanităţii.”
M-am convins că nu se prinde niciun adevăr în aceste două propoziții.
Totul a început de la aceea că-mi doream să merg la Biserică, aveam puțin timp liber să-i acord sufletului meu.
Am intrat. Era plăcut și liniștit, ca deobicei.
Nimic deosebit până la momentul când sunt rugată într-un mod ”obraznic” să mă feresc de la icoane, căci doamna responsabilă de curățenie părea tare furioasă că am călcat pe podeaua umedă, abia curățată. Spre marea mea mirare, am tăcut și m-am ferit la o parte până s-a uscat.
Biserica a îngrămădit încetișor un pumn de oameni, care au cuprins fiecare colțișor sfânt al său.
Uite na, vine omul să pună o lumânare, să se roage, să se-nchine în Împărăția Domnului și uite că „podeaua” aia, s-o ia naiba, e mult mai importantă ca durerea sau bucuria celui care a venit în Lăcașul Sfânt.
Ce m-a indignat și m-a lăsat cu gura căscată… era faptul că doamnele care făceau ordine, cu vocea ridicată, alungau pur și simplu oamenii din Lăcaș, că cică, ne batem joc de munca lor. 
– Da, bre, venim cu încălțămintea plină de noroi și facem mizerie. Așa o închipuire.
La scurt timp, observasem un grup de străini, ce au venit să viziteze Biserica. Uimiți, străinii admirau frumosul din interior, până nu i-au scos de acolo babele alea fără simț de omenie, care făceau „curat” și se purtau oribil cu noi, și aruncau lumânările arse pe jumătate într-o grabă nebună, fără scrupule. 
Am tăcut. Nu am zis nici un cuvânt. Am investigat situația vreo jumătate de oră, și în mintea mea circula un singur gând: „ Suntem izgoniți din Sfânta Biserică …ca niște câini păcătoși.” Am ajuns și la așa vremuri.
Cert este, că, așa cazuri am întîlnit aproape de fiecare dată când am oportunitatea de a intra la Biserică.
Ei, și unde acum e Biserica aia plină de umanitate, de bunătate și înțelegere, de liniște?!
De ce needucația își face cale și în Casa Domnului?
De ce Doamne atâta urâțenie în comportamentul oamenilor, în casa TA?
Toate întrebările astea mi le-am pus de zeci de ori când m-am aflat acolo. Dar vreau să știu: mult voi mai vedea asemenea obrăznicie? MULT?! 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din Viață..., MOLDOVA, Opinie, Societate și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s