Rănită în cele mai mici detalii


M-am tot străduit să-mi aranjez gândurile, stările, DURERILE, dar… asta nu va fi niciodată.
Scriu din inerție, pentru că eu simt o ceață grea în mintea mea.
Eu mă sting, chinuitor și lent. Lumina-mi din suflet pâlpîie abia-abia, parcă bătută de vânt. 7bc0166cc9708cc057e2fb05f6e63ac6
Respir greu.
Sau poate nici nu-mi mai doresc să respir acest aer plin de suferință.
Eu simt atâtea, dar nicicum nu le pot explica în cuvinte. Doar în strigăte. În plânsete.

Stau într-o încăpere pustie unde nici semn de viață nu există. Aici eu mor încet.
Trupul meu anestezic stă nemișcat la perete. Și plânge, și plânge.
Rup inima din mine și-mi sfâșii sufletul bucăți.
Durerea vrea să-mi ucidă ființa. Din a doua încercare. Parcă mai puternică decât prima.
Tremur.
Tremură toată viața din interiorul meu și simt cum mă pierd. Mă scufund. Mă înnec în propria nenorocire.

Eu plâng, eu plâng.
Mă doare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din Viață..., Stare de suflet, Tristețe și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s