De ce scriu?


Scriu ca să mai supraviețuiesc o zi.
Scriu ca să-mi omor gândurile.
SCRIU CA SĂ REVIN LA VIAȚĂ.
Scriu ca să pot trăi, din nou.  
Și pentru că….
de cele mai multe ori mă salvează scrisul. 10341502_586587268142386_4802888721335670340_n

Doar astfel îmi pot stinge focul din suflet, sau poate să-i topesc gheața.

Eu simt un ghem de dureri care circulă prin vene și îmi infectează fiecare celulă din mine. Otravă dureroasă care îmi fură seninătatea din privire. Și atunci, închid ochii și…. plâng. Iar apoi când mă privesc în oglindă nu văd decât o privire debusolată și încărcată de o grea suferință.  
Și oare, cât de apăsătoare poate fi durerea unui om? Îl stoarce de lacrimi și îl lasă gol pe dinăuntru, fără stare. Fără vlagă.

De fiecare dată încerc să plâng prin muzică. Doar atunci respiri o dată cu universul, câteodată este o terapie de vindecare sufletească și trupească , un balsam pentru sufletele greu încercate de vreme …și o binecuvântare. 

Eu nu mă pot salva de mine însămi. Eu nu pot să mă ghemuiesc în brațele-mi și să tac. Să mă ascund într-o îmbrățișare caldă. Să-mi mângâi rana. Eu nu-mi pot fi medicament. Nici pansament. Eu nu-mi pot salva durerea din suflet.

P.S Ascult asta:

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din Viață..., Stare de suflet, Tristețe și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s